Am o sensibilitatea aparte pentru animale. Nimic nu mă sensibilizează mai mult decît o pisică sau un cățel care dă vesel din coadă și vine să îl mîngîi puțin. Acasă am o pisică și trei broaște țestoase, mai multe animale nu mi-a permis spațiul, însă de mică mi-am spus „cînd o să am casa mea, o să adun toți cățeii și toate pisicile de pe stradă”.

Tare aș vrea ca un număr mai mare de oameni să se implice în activitățile de voluntariat de la Padocul din Tomești, locul în care cîinii străzii găsesc un loc cald și o masă bună, și de Căsuța pisicească din Ciurbești, unde Adina a adunat peste 100 de pisici pe care le are în grijă.

Ziua în care am adoptat-o pe Bea (pisica mea) de la o doamnă care a găsit-o într-un sac de gunoi

Am fost și la padoc unde am văzut cît de greu se adoptă și am scris reportajul Doamna și vagabonzii

Xena și prințesele războinice de la Casa Pisicească mi-au arătat că poți fi elegantă și frumoasă chiar dacă oamenii te lasă în stradă sau te aruncă la gunoi.